Buna,
Ma numesc Vartopeanu Andrei Christian, am 3ani si 7 luni, 12600g si 92cm. Povestea mea este foarte lunga si stufoasa pentru varsta pe care o am.
Fizic, sunt un copil ca oricare altul DAR..... (este foarte mare acest dar).
Sa incep cu................ Inceputul:
M-am nascut la 35 saptamani, la maternitatea Giulesti, avand greutatea de doar 950g (nastere prematura prin cezariana - Apgar 8-9) si 42 cm. In afara faptului ca eram foarte mic pentru varsta gestationala, am respirat singurel si aveam toate sansele ca, pentru un timp de stat la incubator ("dospitor" cum ii spunea mami), sa ma fac mare si sa plec acasa la cei care ma iubeau.
La 5 zile de cand am devenit fericirea familiei mele, am fost "anuntat" ca am septicemie, urmare a infectiei cu Klebsiella Pneumonae (bacterie intraspitaliceasca). Dupa 21 de zile de agonie, zile in care am facut 4 apnee si am primit primul botez, mi-am revenit, am inceput sa cresc - greu dar sigur, iar la 2 luni de cand am vazut lumina zilei, am mers acasa la cei dragi, unde am gasit multa speranta, iubire si daruire din partea tuturor.
De atunci, fac zilnic kinetoterapie, astfel ca la 9 luni am reusit sa ma rostogolesc complet singur, la 1an si 6 luni am putut sa stau in fundulet, la 2ani si 9 luni am izbutit sa ma ridic singurel in fund, la 3 ani si 2 luni sa stau putin in pozitie verticala, iar acum muncesc din greu sa realizez ce inseamna aceasta pozitie de verticalizare pentru a face primii pasi.
A fost si va mai fi un drum foarte lung de parcurs.
Pe partea psihica sunt foarte mititel. Zambesc, chiar rad in hohote, am jocuri preferate dar, nu dau impresia ca stiu ce se intampla in jurul meu. Nu vorbesc si nu comunic prea mult cu toate ca mami stie intotdeauna ce-mi trebuie si cand imi trebuie.
Acum fac zilnic cate 2 terapii de recuperare - kinetoterapie si terapie ocupationala, si sper sa ajung candva sa fiu independent.
Am uitat sa va spun ce diagnostice am: encefalopatie cronica infantila, retard psihomotor sever, epilepsie focala si hipoplazie oftalmica. Stiu ca sperie pe oricine aceste diagnostice dar nu sunt o leguma. Sunt un copil vioi, vesel si "iubacios".
Parintii si bunicii sunt tot timpul cu mine si ar face orice pentru ca eu sa evoluez spre normalitate cat mai repede.
O solutie ar fi autotransplantul de celule stem, interventie la care am programare la o clinica din Germania. Anul trecut nu eram apt pentru acest tratament insa, in data de 28 octombrie 2009 am fost anuntat ca sunt "admis" pentru interventie. Mami si tati au reusit sa stranga anul acesta in care am fost pe lista de asteptare, o suma echivalenta cu transplantul celulelor stem in zona lombara. Surpriza a fost ca, in momentul in care ni s-a comunicat data programarii – 24 noiembrie 2009, ne-au spus ca autotransplantul va fi in creier (nu in zona lombara). Aceasta schimbare s-a facut deoarece au considerat ca succesul interventiei va fi mai sigur DAR.... , iarasi acest"dar", costurile sunt mult mai mari, adica 17800EUR.
Oare nu sunt si eu un copil care are dreptul la o viata normala, fericita?
Pentru cei care cred in mine, in puterea si vointa mea, parintii mei au deschis conturi pentru a putea strange suma necesara diferentei de cost pentru autotransplantul de celule stem in creier.
Aceste conturi sunt:
cont LEI:RO 69 BACX 0000000198318000;
cont EUR:RO 42 BACX 0000000198318001;
UNICREDIT TIRIAC-ALEXANDRIA, titular VARTOPEANU VIORICA GEORGIANA, mamica mea.
Telefon: 0723028782, 0766536844
E-mail: andrei.vartopeanu@gmail.com
Adresa: Bucuresti, sector 5, str. Iancu Jianu, nr. 5, bl. M176, sc. 1, ap.3, cod postal 051821
Va multumesc din sufletelul meu ca ati avut rabdarea sa cititi povestea mea (scrisa pe scurt) si ca veti incerca sa ma ajutati.
Pupici multi,
Vartopeanu Andrei Christian
N-am mai dat vesti despre mine de foarte mult timp. Au trecut deja 6 luni si…. Nu stiu ce sa va spun. Am avut si perioade bune dar si destule rele. Am mai crescut (fizic vorbind), acum am 14,6kg, 98cm si varsta de 4 ani si 2 luni. Am muncit si muncesc din greu sa fac si progrese in ceea ce priveste partea motorie si psihica.
Psihic vorbind, sunt mai receptiv la ce se intampla in jurul meu, detectez sursele de sunete, o urmaresc pe mami prin casa, am inceput sa fiu atent (pentru o perioada foarte scurta de timp) la TV, reactionez la numele meu, rad foarte mult cu cei care ma iubesc dar tot nu am invatat sa mestec mancarica.
